O siguranță de întrerupere este un tip de siguranță utilizat pentru protecția transformatoarelor de distribuție din sistemele electrice. Valoarea siguranței de întrerupere este un parametru important care trebuie calculat cu precizie pentru a asigura o protecție eficientă a transformatorului.
Funcția principală a siguranței de întrerupere este de a oferi protecție transformatorului de distribuție împotriva defecțiunilor care pot apărea în rețea. Siguranța de întrerupere ar trebui să se poată deconecta automat de la rețea în caz de suprasarcină sau scurtcircuit, izolând astfel transformatorul și prevenind deteriorarea.
Există mai mulți factori care trebuie luați în considerare atunci când se calculează valoarea nominală a unei siguranțe de întrerupere. Acești factori includ tensiunea nominală a transformatorului, curentul nominal al transformatorului, tensiunea sistemului, curentul de defecțiune și timpul de defecțiune.
Tensiunea nominală a transformatorului este tensiunea maximă la care este proiectat să funcționeze transformatorul. Această tensiune este de obicei specificată de producătorul transformatorului. Tensiunea nominală a siguranței de întrerupere trebuie să fie egală cu sau puțin mai mare decât tensiunea nominală a transformatorului.
Curentul nominal al transformatorului este curentul maxim pe care transformatorul este proiectat să îl suporte continuu fără supraîncălzire. Acest curent este specificat și de producătorul transformatorului. Curentul nominal al siguranței de întrerupere trebuie să fie egal cu sau puțin mai mare decât curentul nominal al transformatorului.
Tensiunea sistemului este tensiunea la care funcționează rețeaua de distribuție. Această tensiune este de obicei specificată de compania de utilități care operează rețeaua. Tensiunea nominală a siguranței de întrerupere trebuie să fie egală cu sau puțin mai mare decât tensiunea sistemului.
Curentul de defect este curentul care circulă prin rețea în timpul unei stări de defecțiune. Valoarea curentului de defect depinde de gradul de defecțiune și de impedanța rețelei. Valoarea curentului de defect al siguranței de întrerupere ar trebui să fie egală cu sau puțin mai mare decât curentul de defect care poate fi așteptat în rețea.
Timpul de eroare este durata de timp pentru care curentul de defecțiune circulă prin rețea. Această durată de timp este critică în determinarea valorii nominale a siguranței de întrerupere. Valoarea siguranței de întrerupere ar trebui să fie astfel încât să poată rezista curentului de defecțiune pe întreaga durată a defecțiunii fără a declanșa.
Calculul valorii nominale a siguranței de întrerupere se poate face folosind o formulă care ține cont de parametrii menționați mai sus. Formula este următoarea:
Curentul nominal al siguranței de întrerupere=(curent de eroare x timp de eroare)/(K x tensiune de sistem)
Unde K este constanta impedanței rețelei și este de obicei specificată de compania de utilități.
De exemplu, dacă tensiunea nominală a transformatorului este de 11 kV, curentul nominal este de 1000 A, tensiunea sistemului este de 11 kV, curentul de defecțiune este de 15 kA și timpul de eroare este de 0,1 s și constanta K este 1,732, atunci valoarea siguranței de întrerupere poate fi calculată după cum urmează:
Curentul nominal al siguranței de întrerupere {{0}} (15000 x 0,1)/(1,732 x 11000)
= 7.74 A
În acest caz, pentru a proteja transformatorul trebuie utilizată o siguranță de întrerupere cu un rating de 8 A sau mai mare.
Calculul valorii nominale a unei siguranțe de întrerupere este un aspect critic al protecției transformatorului. Este important să se calculeze cu precizie valoarea nominală pentru a asigura o protecție eficientă a transformatorului împotriva defecțiunilor. Calculul ar trebui să ia în considerare tensiunea nominală și curentul transformatorului, tensiunea sistemului, curentul de defecțiune și timpul de defecțiune. Formula de calcul al siguranței de întrerupere poate fi utilizată pentru a obține valoarea nominală necesară pentru protecția eficientă a transformatorului.